E pe cale sa inceapa o furtuna,iar eu m-am abatut de la poteca...si m-am pierdut.Am poposit pe o buturuga putrezita care s-a faramitat sub greutatea corpului meu.M-a determinat sa merg mai departe.Am ajuns intr-un luminis in care timpul se dilata,dar chiar daca secundele trec mai greu,norii tot il vor umbri...si luminisul,si timpul.Dar merg mai departe si dandu-mi seama ca ma aflu intr-o padure,incep sa ma minunez de desisul intunecat in care ma tot afund...nu pot auzi nimic,totusi,un ecou al trecutului se pierde difuz in urma mea.Astept sa ma simt singura si rece dar o curiozitate nepasatoare e tot ce am cu mine...pana ma voi plictisi,din nou,si voi decide sa merg pe unde chiar consider eu ca e corect,nu pe unde ma atrage necunoscutul.A inceput!Ploua,tuna si fulgera.Dar pentru mine nu e vant,ploaia nu ma atinge,singurul fulger s-a oprit inainte de nori iar tunetul laconic nu-l pot auzi.Desisul padurii ma protejeaza indeajuns incat sa nu percep realitatea.Dar cateodata imi doresc sa-mi intorc privirea in spate,stiind ca voi putea evada.Nu ma face sa vreau inapoi,fa-ma sa aud...