M-a strivit cu lumina,s-a intors,a plecat,de parca chiar exista.Parca toti existam in jurul sau si eram reali,poate ca pentru putin timp asa a si fost.Dinspre fericitul glas,confuzul gand,frica si neliniste ne-am retras,noi,pacea.Si parca pentru doua ore am rasuflat,si doar priveam.M-am temut sa nu ne regasim in multimea inferioara,atunci ar fi fost mai singur pentru toti.Caci traim in idei,si ele ne conduc,chiar si cand crezi ca esti activ la realitate,tot ideile te solicita si te intorc din drum,iti arata idealuri si implicit minciuni.
O doza de viciu e ce mai vreau acum si ziua se poate inchide trist,mai trist decat ma asteptam.Dar nu voi avea un viciu si din trist devine lipsit de importanta,o zi ce ma face sa cred ca cineva imi numara zilele si imi da zile numai ca sa iasa la numar...perfect!