Jurnal astenic anonim : octombrie-noiembrie
(tradus,totusi nu m-am putut abtine sa adaptez unor expresii contemporane.uhm si amestecul aparent stupid cu alta limba,scuze.)
I . Plante carnivore.Scenariul e oribil.Sange imprastiat.Negru.Verde.Culori.Gri si intuneric.A fost o poveste faina,asa credeam.Si apoi mi-a venit sa scuip vorbele.Si sa il omor.Sa ii omor.Asta trebuia sa fac.Eram sarac,dar forta aveam.Trebuia sa-i fac sa plateasca si nu o puteam face eu.Plante carnivore,mi-am spus.Da!Credeam in el.So badly!Mi-a tras clapa...uram pianul.A inceput sa-mi placa cand am invatat sa-l folosesc pentru mine.A fost super.Imi cantam.Mereu un mars.Versuri n-avea.Erau numai in mintea mea,imi dadusem eu seama.Erau cu ei si cu plante carnivore,cu sange,negru,verde,culori,gri si intuneric,a fost fain...
II . Trebuie mereu sa-ti canti.Asa NU o sa-i uiti.Asa o sa te uiti.Asa m-am uitat si eu.Dar nu le-a pasat.Nimanui,niciodata,de tine.Tu,intotdeauna de toti.Prea mult.Prea prost.Suntem prosti.Ei sunt autentici.Destepti,fireste.Pe firul povestii lor,poate.In lumea mea niciodata.Pe paginile negre poate.Stand.Degeaba.Pentru ei.Singur.Si mereu.Ei niciodata pentru tine.Nebunia vine...pana la urma.Nu poti fugi mereu.La nesfarsit.Ne intelegem bine.Cu ei nu se intelege.Si de aia,vezi,nici noi...
II . Stiam ca mai bine de atat NU,niciodata.Si era prea bine,nu ma miram,totusi.Speram la ceva.Timp.Da,am avut prea mult.S-a dus prea repede,nu demult,si totusi,din totdeauna.Imi aprofundez starea.Sunt uitat.Sunt uitat.Tot asa,tot asta,mereu.Sunt doar cuvinte proaste dar e totul atat de real.Nu o sa uit,vreodata!Atat de real!Forsaken-Forever.Never Awakened.Imi pare rau.Ma plang.Eu pe mine,numai,tu,nu.E tarziu.Inca vreau.Din pacate.Mereu din pacate.Sunt saturat.Suntem saturati.Ignorantilor!Va vream...ah...Sunt uitat.Sunt uitat.Sunt uitat.Sunt uitat.Sunt uitat
III . Versuri de muzician.Nu exista niciodata.Muzicienii...ei,sunt surzi si muti,mereu,orbi.Tensionati,neapreciati.Confuzi.Cantecele de jale nu mai ajuta acum.Si Mozart stia.Si Brahms.Si cand ne-am "cunoscut",cantandu-mi,mi-a soptit ceva:Nu o a mai vorbesc.Singur a venit la mine cu sange proaspat.De muzician:Surd,mut,mereu,orb.Tensionat,neapreciat.
IV . L-am asteptat in intuneric numai ca sa ma conving singur ca nu vine si ca m-am prostit rau.Deja imi era foame.Faceam ceva ce sigur as fi regretat.Asta era "viata" mea.Am avut noroc.Nu s-a intamplat nim ic.Nimic.Repet,NIMIC ! Lumanarile plangeau,se descompuneau,una cate una,eu scriam,il asteptam.Nu,eu doar scriam.Stiam ca nu vine.Totusi nu eram cuprins de convingere.Poate si el era la fel ca mine.Hmmm...nu cred.Sa fie posibil?Nimeni ca mine,niciodata.Doar obiecte,Ah,si cel mai de pret,datator de "viata",...sange...
V . Cat as scrie nu ma satur.Niciodata nu se termina.Sunt o furtuna de lacrimi.Rosii.Sclipitoare.Clipocesc.Muzica lor e mai buna decat ultima oara cand ti-am auzit vocea.Si atunci vroiam ceva de preti de la tine.Pe tine.Cu totul.Si mai era ceva.M-am abtinut.Am facut fata,cumva.Speram la o "data viitoare".Asta n-a mai fost niciodata.Sau niciodata la fel.Niciodata la fel.Macar sa fi fost vina mea.Asa,nici nu am ce sa regret.Dar regret,regret,regret,te regret,ne regret.Ne...
VI . Candva,in mintea mea,in frunzisul uscat al unor copaci,prin drumetia nebuna a vantului,puteam zari cerul,stelele si Luna,ca o ultima dorinta a unui mort.Azi nu mai pot privi cerul.Neputinta este absolut egala cu moartea.Eu si Luna avem un pact:Nu ne uitam unul la altul,pentru ca eu sa n-o inrosesc salbatic si ca ea sa nu-mi fure viata involuntar.E simplu,dar mai simplu ar fi daca n-am fi fost indragostiti.Cu toate ca ochii care nu se vad,se uita.Cum dumnezeu sa poti uita Luna?Niciodata un cele multe sute si mii de ani ai mei.Si inca de abia am inceput sa-mi fie dor.Si totul a pornit de la o prostie...Se facea ca mi-era dor de Soare si de Asfintit.Am facut un schimb,fiind furios pe Luna,crezand ca ea imi daduse blestemul.Pana sa ma conving contrariul,am sfarsit si inca sfarsesc in compania Soarelui,ars de viu,ars de mort,ars inca o data,si dor fiindu-mi de Luna,racoare,de tine si sange ...
VII . Cine poate oare sa ma asculte,sa ma inteleaga si sa-mi dea dreptate?Cui pot oare sa ma dezvalui cu cea mai mare lejeritate?Cine este in stare sa acapareze o astfel de cantotate gigantica de informatie?Cine ar rezista unor adevaruri socante despre o viata aparent obisnuita?Cui imi pot oare incredinta secretele a sute si mii de ani de existenta?Incredere,in cine sa cred?Poate deja existi,dar cum sa stiu asta?De unde sa te iau,unde sa te caut?Apoi,pentru ce?La ce bun?Poate ca treaba asta cu descarcarea si stocarea propriilor informatii intr-o fiinta umana este de prisos.Poate ca e o eroare mistica.Poate ca e o inscenare a propriei imaginatii.Nu-mi doresc sa fiu captiv in propria mea minte.Si totusi eu si memoriile mele,gandurile mele,trairile mele,suntem!Toate acolo,laolalta,neavand scapare.Deci,ce am de pierdut?Nimic?Sper.Mereu am sperat la vremuri mai bune.Sper ca toti speram.Speranta moare ultima.(Stii ce mai moare ultima?Ultima mea victima.)
VIII . Man,could you have hurt me more badly? Si cand ma refer la durere,o zic cu tot dumnezeul.Dumnezeul invataturii.Hai lasa,c-om trece si peste asta.Voi,pe de-o parte,ati nascoci o scuza oarecare.Patetica,milostiva.Vomit deja.Hai spune tu ca nu sunteti amuzanti.In fine,ceva chiar e ciudat la lumea asta.Mersul lucrurilor,chestii de genul asta.Ma omoara cu zile.A devenit jurnalul meu.Nici nu ma obosesc,stiu deja ce-mi urmeaza inainte.Bad luck,tu nu prea esti pe lista.Nu PREA mai esti.Cel putin nu asa cum vedeam lucrurile din interior.Si cam aici intervine regretul si parerea de rau.Mda,recunosc.O spun pe fata,neavand de fire niciun stres.Dar...firea mea nu te cunostea pe tine.(un fel de Chuck Norris al planului psihico-emotional).Dar de aia sunt totodata si propriul meu oracol.O sa incerc,o sa fac tot posibilul ca sa salvez,fie si impropriu spus,orice.Crede-ma,e fascinant:Duc o lupta pornita de Mine,intre Mine si Mine.Daca pare simplu,te asigur ca nu e asa.Daca pare greu,poate te va consola afirmatia urmatoare: I'm the one carrying it,chill! Si apoi mai e identitatea cealalta a mea,de care tot uit si imi readuc aminte,ca un flashback al unui vis,dar care,in mod stupid,este atat de real si patrunzator.Real ca sangele si patrunzator.Real si patrunzator ca...ultima data.(inca poarta cicatricea)
IX . Si cam ce am fi putut vorbi daca-mi iesea schema si daca ne intalneam."Intamplator"?Ca de fiecare data,as fi uitat totul,te-as fi lasat sa-mi plangi pe umar,m-as fi uitat cat mai frumos in ochii tai reci si m-as fi gandit la iertare.La lucruri frumoase,la ochii tai.Reci.Din care teatral ar mai fi curs o lacrima a neputintei.Pe bune ca nu as fi putut fi eu insumi.Poate ca tu imi faci ceva.(Pe langa rani,ma refer.)Nu,nu as fi putut vorbi mai nimic.Asta fac eu,tac.Te contemplez.Tac si iar tac.Mai tarziu,tac din nou.Tac si sper si tac si vreau si iar tac.Raspunsuri seci,(pe care nici nu ti le datorez)apoi iar,tacere.Dar este cea mai pretioasa tacere.Este tacerea noastra.Noi...niciodata...si totusi,mereu.Mereu imi suna bine.Dar,dupa ce se rupe tacerea,in noapte,apar,ma disip...apar.Si atunci te vreau.Vreau sa-mi stii secretul.Secretul "vietii" mele."Viata" mea.Ai vrea-o si tu.Din ignoranta si lipsa de informatie. Iar pe gatlejul tau apare,vad,simt cum curge,cum se misca,fara prea mare pulsatie,ce-i drept.Adooor...ai fi furios si frumos.Te-ai supara.Dar as infige coltii atat de tare...Ma indispune superficialitatea.Si de aia,iti ador ranile...
X . Hai sa si dam timpul inapoi.Poate asa ma opresc din scris.Nu...Dar poate o sa-mi amintesc expresia chipului tau...de lut...si de ura contagioasa.De nebunie si mister.De o oarecare frica de a pierde.Nu de a Ma pierde,din pacate.(Da,stiu,mereu din pacate...)Credeai ca esti ca mine,credeai ca ma faci sa ma simt inferior,cand zambeai ostentativ,ca sa-mi dezvalui arma crimei.Dar nu te-ai fi gandit ca poate era ceva real,ceva ce zacea chiar in mine.Tu iti bateai joc.Jucai pe misteriosul,pe secretosul.Ia-te uita ca treaba nu sta chiar asa.Oricum,tu ce ai vrut DEFAPT sa demonstrezi cu asta?Si...stau si ma intreb ce naiba se intampla cu mine de astern pe foaie niste intrebari adresate tie.Oricum nu le vei vedea sau auzi vreodata si niciodata nu o sa am vreun raspuns.Si nu sunt adept retoricului,deci ce mi se intampla?Macar pe mine pot sa ma intreb ceva.Am de gand sa umplu fiecare spatiu liber din caietul meu rosu,dar nu am sa dau ca dovada lui,raspunsurile-mi proprii.Numai taine,taine,numai eu sunt dispus sa le dau.Chiar si taine fiind,cu incredere,dau.Si de ce nu primesc nimic in schimb?Niciodata,nimic,absolut.Pozitiv! Ca asa sunt chiar bogat in falsuri si amagiri.Dezamagiri si deznadejde.Prostie multa si ignoranta.Ah,ce pacat!Merit mai mult.Si te meritam si pe tine.Dar acum,la o alta ocazie,nu voi mai astepta,nu voi mai ezita.Si nu o sa am mila,o sa fiu fara pasare.Si urasc razbunarea,dar,tocmai de aceea o sa-mi faca placere.Nici durerea nu ma incanta dar de aceea o sa simt implinirea eului meu poate.O sa imi para si rau,fie.Dar nu o sa-mi cer iertare.Nu cer ce stiu ca niciodata nu pot avea.Dar te cer pe tine.
XI . Crede-ma,tu nu te simti.Vroiai sa stam drepti in fata ta?Pe ce motiv?Egoismul tau aparent inexplicabil ma doboara.Psihic.Ma dobori,TU! Vina o porti,chiar si indirect.Nici eu nu pot accepta refuzul,apropo!Si da,you make me sick.Many ways.Big time!I'm not into your kind of wizardry!Acestea fiind scrise,mi le doresc si spuse,in fata ta,la fel de mult cum imi doresc caldura si vascozitatea celui de culoarea rozelor,impietrite de frig,ca mine .
