Ma incred puterilor externe,eu nu ma mai pot tine.Te aleg sa-mi fii creator,parinte si univers.Dar renunti din ce in ce mai mult si peste micro-nelinistea trupului meu imi pui acea panza alba,ma acoperi deja cu moarte.Ca mine,oare toti ne razvratim in propria fiinta ,straduindu-ne sa ajungem in lumina ,dovada a dezgustului fata de element?Imi neg puterea ,nu ai rabdat,iar acum ma zbat involuntar ,imi doresc sa scap,dar infinitul giulgiu ma absoarbe in necurate esente,fara sens al vietii ,prin palnii de magie neagra.Port inca litera mea pe piept .Daca o strang ,ma va apasa mai tare,daca incerc sa o detasez,se va imprima in piele si voi cunoaste esecul. Stii ce zic,numai tu stii ce zic ,te-am renegat cu propria-mi fiinta sa imi fii creator,parinte si univers...dar erai un univers necunoscut de care mi-a fost frica.Si ai renuntat, insa eu, inca mai cred in idei ,si probabil voi crede mereu,pana la finalul palniei pe care tot alunec din inceputul infinitului timp.